Aici, la confluența râului Olănești cu râul Cheia, în mijlocul satului Valea Cheii, care până în anul 1964 s-a numit Sărăcinești, așa cum glăsuiește pisania, de aproape 300 de ani stă în bătaia vânturilor și vijeliilor Biserica fostei Mănăstiri Sărăcinești.
Pisania: „†Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Duhului Sfânt ziditus-au această biserică din temelie cu toată podoaba ei întru laudă Adormirea Precestei Bogorodite și cu chiliile împrejur cu toată cheltuiala Părintelui Ștefan, episcopul Râmnicului fiind dată moșia cu casele de Tănasie Păușescul în zilele lui Șerban Cantacuzino Voevodul. Și au fost ispravnic Zosima Er. (monah) egumen. Ani de la Adam 7196 iar de la Iisus Hristos 1688 Sept. 28.”
Pis(a) Er.(monah) Neagoe
Din actul de danie făcut la 7 iunie 1687 de Tănasie Păușescu comisul și Marta monahia, mama sa, către părintele Ștefan – episcopul Râmnicului, rezultă că moșia în mijlocul căreia a fost zidită biserica și clădirile mănăstirești fusese a boierilor Sărăcinești, de unde rămâne și numele mănăstirii și a satului din jur – Marta monahia, în mirenie se numise Mihalcea, soția lui Radu Păușescu clucerul.
Fata lui Nicula Logofatul Sărăcinescul împreună cu fiul său Tănasie Păușescu moștenesc moșia Sărăcinești de la fratele și unchiul Tănasie Comisul Sărăcinescul – pentru că „alți coconi den trupul lui nu au ramas”, asa cum s-a întâmplat și cu Tănasie Păușescu, de pe urma căruia nu au fost urmași.
Construcția începe în anul 1688 într-o epocă de plină dezvoltare a artei bisericești bizantine pe pământul nostru. În anul 1693 moare ctitorul principal Episcopul Ștefan și este înmormântat în tinda bisericii pe care o lasă nepictată.
Episcopul Damaschin împreună cu Paisie ermonahul, Ioan Arhimandritul Hurezilor și Dosoftei ermonah, 30 de ani mai târziu la 1718 (7226) aduce la Mănăstirea Saracinesti pe Teodosie, Gheorghe și Preda, aceiași pictori care au zugrăvit paraclisul de la Hurezi și alte așezăminte brâncovenești, de au săvârșit pictura bisericii așa cum se vede și azi. Ctitorii despre care am pomenit până acum sunt pictați în pronaosul bisericii precum urmează: Episcopul Ștefan și Episcopul Damaschin ținând bisericuța în mâini deasupra ușii, în interior; Ioan Arhimandritul, Paisie și Dosoftei colaboratori la pictura pe peretele de la miază-zi; Tănasie vel comisul Sărăcinescu cu jupânița lui Ilina, Tănasie vel clucer Păușescu cu jupânița lui Aspra, pe peretele de miazănoapte.
La Mănăstirea Sărăcinești, din clădirile și inventarul anilor 1688-1693 mai există:
In scurgerea vremurilor, acest așezământ a mai fost ajutat și de alții, care s-au dovedit cu dragoste față de sfintele lăcașuri.
Mănăstirea Sărăcinești a fost mănastire de călugărițe până în jurul anului 1860, după aceea a fost mănăstire de călugări până în 1873. Din 1873 până în 1913 biserica a fost filială a parohiei Cheia iar casele au adăpostit școala primară la care veneau elevi din satele vecine: Păușești, Olănești și Cheia.
Din 1913 până în 1960 Mănăstirea Sărăcinești a fost mănăstire de călugărițe, când a fost desființată în mod abuziv. În prezent biserica deservește credincioșii din satul Valea Cheii iar casele au fost transformate în cămin pentru bătrâni. Proprietatea mănăstirii (biserica și incinta) nu a fost retrocedată nici astăzi în ciuda demersurilor făcute.
