Transalpina

Din vremuri străvechi Vâlcea a fost răscrucea. Locul unde drumurile se întâlnesc, obiceiurile se contopesc și oamenii se regăsesc. De aici nu putea să lipsească drumul românesc aflat cel mai aproape de înaltul cerului, Transalpina.

Șoseaua care urcă la 2145m, Transalpina Vâlcea

Atingând altitudinea maximă în Pasul Urdele la 2145m este legătura între Transilvania și Oltenia de pe vremea în care legiunile romane se războiau cu dacii. Legenda locului spune ca Transalpina are sufletul muntenilor care au pus în el esența lor, bătătorindu-l cu migală, pentru ca, la sfârșit, să fie ca ei: falnică și demnă.

Pe această temelie șoseaua a fost consolidată în perioada interbelică şi dată în folosinţă în 1938 de regele Carol al II-lea, de unde s-a ales cu pseudonimul de “Drumul Regelui”.

Pe Transalpina regăsești statornicia vieții de la munte. Jos simți potignirea și apăsarea stâncilor aparent neclintite de veacuri. Pe masură ce urci pe Transalpina tovărășia brazilor te ajută să înțelegi locul, pas cu pas. Călăuze îți sunt crâmpeie de natură feerică. Flori cu pigment viu colorat, ape cu izvorul nesecat, priveliști spectaculoase. Ajuns sus Transalpina îți dezvaluie liniștea ei. Mii de ani de istorie, mii de pași pentru care a fost punte între deznadejde și speranță, între neliniște și serenitate, între ardeleni și olteni.

Azi e punte între tine și armonie, e drumul care îți arată un crâmpei de liniște, de peisaje spectaculoase, de viață adevarată clădită de natură (Transalpina – Istoria).

Pornește din Jina de unde coboară pe o distanță de 7 km până la Șugag. De aici începe urcușul. După câtiva kilometri se ajunge la barajul Tău și apoi la barajul Oașa. Drumul continuă traversând în partea stângă Barajul Oașa mergând apoi până la Obârșia Lotrului.

Tot de la barajul Oașa, în dreapta, se poate lua spre colonia de la „Fetița”, unde s-a construit o mănăstire. De acolo, urcând la Șureanu, se trece prin „Luncile Prigoanei”, un loc de tristă amintire pentru localnici, deoarece aici erau pedepsiți cei ce vroiau să plece în bejenie, și se ajunge la Cabana și iezerul Șureanu, magnific descris de Lucian Blaga, în același „Hronicul și cântecul vârstelor”.

Vechea cabană Oașa este acoperită acum de apele lacului de la barajul cu același nume, ca de altfel și celebrul „brad strâmb” al lui Mihail Sadoveanu de pe Valea Frumoasei, iar de aici se ajunge în localitatea Sadu și apoi în Tălmaciu, după ce se parcurg 62 km de peisaj montan.

Șoseaua Transalpina la Obârșia Lotrului

Vei ajunge la Obârșia Lotrului, aflată într-o vale cu o deschidere foarte frumoasă. De aici, te poți abate de la drumul principal:

• se  poate merge în stânga spre Brezoi ce se află la circa 60 km, trecând pe lângă Lacul Vidra și apoi prin stațiunea Voineasa
• sau în dreapta spre Petrila, cale de 28 de km.

Pentru a continua însă „Drumul Regelui” ( DN 67C) trebuie mers înainte, spre Novaci. De fapt, acum începe cea mai spectaculoasă parte a Drumului Regal, traversarea zonei alpine!

Serpentinele se înșiruie una după alta, ducându-ne în locuri tot mai înalte: Ștefanu, Cărbunele, Muntinu, Urdele. Dintr-o dată muntele dispare, iar în față se întinde platoul de pe vârful Păpușa de unde se coboară în stațiunea Rânca și apoi la Novaci unde ia sfârșit Transalpina.

Din cauza depunerilor masive de zăpadă, specifice zonelor montane cu altitudine ridicată, iarna Transalpina este închisă circulatiei auto.