Din vremuri stravechi Valcea a fost rascrucea. Locul unde drumurile se intalnesc, obiceiurile se contopesc si oamenii se regasesc. De aici nu putea sa lipseasca drumul romanesc aflat cel mai aproape de inaltul cerului, Transalpina.
Atingand altitudinea maxima in Pasul Urdele, 2145m este legatura intre Transilvania si Oltenia de pe vremea in care legiunile romane se razboiau cu dacii. Legenda locului spune ca Transalpina are sufletul muntenilor care au pus in el esenta lor, batatorindu-l cu migala, pentru ca, la sfarsit, sa fie ca ei: falnica si demna.
Pe aceasta temelie Transalpina a fost consolidata în perioada interbelică şi dată în folosinţă în 1938 de regele Carol al II-lea, de aici s-a ales cu pseudonimul de “Drumul Regelui”.
Pe Transalpina regasesti statornicia vietii la munte. Jos simti potignirea si apasarea stancilor aparent neclintite de veacuri. Pe masura ce urci pe Transalpina tovarasia brazilor te ajuta sa intelegi locul, pas cu pas. Calauze iti sunt crampeie de natura feerica. Flori cu pigment viu colorat, ape cu izvorul nesecat, privelisti spectaculoase. Ajuns sus Transalpina iti dezvaluie linistea ei. Mii de ani de istorie, mii de pasi pentru care a fost punte intre deznadejde si speranta, intre neliniste si serenitate, intre ardeleni si olteni.
Azi e punte intre tine si armonie, e drumul care iti arata un crampei de liniste, de peisaje spectaculoase, de viata adevarata cladita de natura (Transalpina – Istoria).
Porneste din Jina de unde coboara pe o distanta de 7 km pana la Sugag. De aici incepe urcusul. Dupa cativa kilometri se ajunge la barajul Tau si apoi la barajul Oasa. Transalpina continua traversand in partea stanga Barajul Oasa mergand apoi pana la Obarsia Lotrului.
Tot de la barajul Oasa, in dreapta, se poate lua spre colonia de la „Fetita”, unde s-a construit o manastire. De acolo, urcand la Sureanu, se trece prin „Luncile Prigoanei”, un loc de trista amintire pentru localnici, deoarece aici erau pedepsiti cei ce vroiau sa plece in bejenie, si se ajunge la Cabana si iezerul Sureanu, magnific descris de Lucian Blaga, in acelasi „Hronicul si cantecul varstelor”.
Vechea cabana Oasa este acoperita acum de apele lacului de la barajul cu acelasi nume, ca de altfel si celebrul „brad stramb” al lui Mihail Sadoveanu de pe Valea Frumoasei, iar de aici se ajunge in localitatea Sadu si apoi in Talmaciu, dupa ce se parcurg 62 km de peisaj minunat.
De la Obarsia Lotrului, aflata intr-o vale cu o deschidere foarte frumoasa, sunt mai multe posibilitati: se poate merge in stanga spre Brezoi ce se afla la circa 60 km, trecand pe langa Lacul Vidra si apoi prin statiunea Voineasa, sau in dreapta spre Petrila, care e cale de 28 de km. Pentru a continua insa Drumul Regelui, Transalpina, DN 67C trebuie mers inainte spre Novaci. De fapt, de abia acum incepe cea mai spectaculoasa parte a Drumului Regal, drumul prin zona alpina, adevarata Transalpina.
Serpentinele se insiruie una dupa alta, ducandu-ne in locuri tot mai inalte: Stefanu, Carbunele, Muntinu, Urdele. Dintr-o data muntele dispare, iar in fata se intinde platoul de pe varful Papusa de unde se coboara in Statiunea Ranca si apoi la Novaci unde ia sfarsit Transalpina.
Iarna din cauza depunerilor masive de zapada, specifice zonelor montane cu altitudine ridicata, Transalpina este inchisa circulatiei auto.