• Facebook Valcea Turistica
Parapantism
 

Parapantismul este o ramura noua a sporturilor aeriene, care ofera cea mai usoara si probabil cea mai atractiva metoda pentru oricine de a realiza stravechiul vis al zborului cu mijloace proprii. Regulile de baza sunt usor de invatat. Echipamentul este simplu, usor si relativ ieftin in comparatie cu orice alt mijloc de zbor. Cerand mai multe eforturi fizice decat, de exemplu, zborul cu avionul, parapantismul este in acelasi timp mai putin solicitant decat multe alte sporturi, de exemplu decat zborul cu deltaplanul. De fapt, decolarea cu propriile forte de pe varful unui deal sau al unui munte, dar aceasta nu are nici o legatura cu capacitatea lor de a se mentine in aer. In acelasi timp, parapantismul se deosebeste de parasutismul clasic – in care prima etapa este o cadere libera dintr-un avion – cu toate ca parapanta se aseamana (in aparenta, dar nu ca performante sau constructie) cu parasutele de mare performanta din care de fapt provine. In cele din urma parapantismul se deosebeste si de saltul cu parasuta de pe obiecte aflate la sol (poduri inalte, cladiri).

Despre parapanta

Parapanta este un aparat de zbor confectionat din material textil, asemanator cu parasuta aripa. Spre deosebire de parasuta, atunci cand se umfla cu aer, parapanta ia forma unui profil aerodinamic capabil sa dezvolte portanta. Cu ajutorul portantei parapantele performante pot plana pe distante destul de mari. Pilotul atarna suspendat sub voalura parapantei intr-un ham special (seleta). Atat viteza de inaintare cat si directia sunt controlate cu ajutorul a doua comenzi. Decolarea se poate face prin alergare pe o panta sau prin tractare cu dispozitive speciale. Daca viteza vantului este suficient de mare se poate decola si fara alergare. Parapanta nu este conceputa pentru saltul din avion.

Neavand alta sursa de energie decat energia potentila datorata diferentei de nivel, parapanta trebuie sa sacrifice altitudine pentru a plana. Totusi, cu ajutorul curentilor ascendenti se poate urca la inaltimi superioare locului de decolare. In 1952 Domina Jalbert inainteaza biroului de Brevete din Statele Unite un model de parasuta cu mai multe celule (faguri) si cu un sistem de directie laterala. US Pat. 2734706 inaintat in 17 Octombrie 1952.

In 1954 Walter Neumark prezice (intr-un articol al revistei „Flight Magazine”) ca va veni un timp in care un pilot va putea decola singur fugind la vale sau aruncandu-se de pe marginea unei prapastii, folosind un dispozitiv similar de aeronava ca cel descris de Domina Jalbert in 1952.

In 1961 inginerul francez Pierre Lemoigne creaeza un model imbunatatit de parasuta care duce la creearea Para-Commanderului („PC”) cu taieturi si decupaje in lateral si spate favorizand manevrabilitatea punand astfel bazele la parasailing si parascending.

Multi sustin ca cea mai mare inovatie in materie de parasute, de la Leonardo da Vinci incoace, a facut-o Domina Jalbert prin design-ul propus biroului de brevete din Statele Unite in 10 Ianuarie 1963, unde introducea pentru prima prima data termenul de „parafoil” care era in esenta o forma aerodinamica similara cu o aripa, cu mai multe sectiuni ,deschise in fata si inchise in partea din spate, care se umflau datorita presiunii aerului in miscare. – The Ram-Air Design.

In aceeasi perioada David Barish dezovlta un model de parasuta cu numele „Sail Wing” ca metoda de recuperare a capsulelor spatiale NASA. Testele acestui tip de parasuta se faceau pe dealuri planand de la varf si pana la baza acestora.In septembrie 1965 a incercat sa promoveze acest tip de sport (planare de la varful unui deal si pana la baza acestuia) ca alternativa pt propietarii partiilor de schi in perioada de vara, insa fara prea mare succes. Termenul de parapanta (si parapantism) l-au creeat cei de la NASA pentru a descrie procedeul de lansare.

Autorul Walter Neumark a scris „Proceduri operationale pentru parasute ascendente” (Titlu Original:Operating Procedures for Ascending Parachutes) si impreuna cu alti colegi de la Asociatia Britanica de Parasutism intemeiaza in 1973 the British Association of Parascending Clubs (BAPC) iar in 1985 autorii Patrick Gilligan (Canada) si Bertrand Bubuis (Switzerland) scriu primul manual de zbor intitulat „The Paragliding Manual” folosind pentru prima data oficial temenul de „paragliding” (parapantism).

In anii 80` si de atunci incoace a urmat o succesiune de imbunatatiiri constante ale echipamentului de zbor si a popularitatii acestui sport marind intr-un ritm constant numarul celor care il practica.

Primul campionat mondial de parapanta s-a tinut in Kössen, Austria in 1989.

Distribuie:

  Top